Isuse! Tu părăsit-ai cerul, şi Te-ai născut în Betleem
Ca planul cel de mântuire, să putem să-l înţelegem,
Şi-ntocmai cum s-a profeţit, Sămânţa cea făgăduită
Ai fost în starea cea firească, cea de păcat sălăşluită,
Şi-n împlinirea marei taine a Evangheliei noi credem.

Trecut-au două mii de ani, de când în locul cel sărac,
Ca pruncuşor Tu ai venit, dar nu pe-al oamenilor plac;
Ei vrut-au viaţa să Ţi-o curme, pân-la totala nimicire,
Să-Ţi şteargă numele din ceruri în opera de mântuire
Conduşi de duhul celui rău, să-I pună sinistrul capac.

Prin pruncii înjunghiaţi, ce au umplut de morţi Efrata
Satan a vrut să Te distrugă, gândind că-şi merită plata;
Pentru-alungarea sa din ceruri, şi limitarea-i la pământ,
El s-a luptat din răsputeri să-Ţi pună viaţa în mormânt
Gândind c-aşa pocedând, Dumnezeirea-Şi ia răsplata.

Dar îngerii cei păzitori, au fost trimişi să Te vegheze,
Părinţii umili să-i conducă, şi paşii lor să-i îndrumeze,
Şi spre Egipt, fugind în noapte, ca peregrini au locuit,
Până Irod, tiranul despot, sfârşitul groaznic şi-a găsit
Când el s-a-ncumetat în sine, în mărire să guverneze.

Dela iesle pân-la crucea, ce-a fost înfiptă pe Golgota,
Te-a urmărit cu precădere păn-a forţat demonic nota
Să fii scuipat şi luat în râs, şi pus între pământ şi cer,
’Nălţat să vadă şi-alte lumi, ce-a fost capabil Lucifer
Ca din planul de salvare, semne-n trup să-Ţi fe dota!

Flavius Laurian Duverna