Ca frunzele-n Toamnă, căzând
Pe pământul cel paşnic şi rece,
La fel-azi, mai mult ca oricând
Cuvântul, prin pliante să plece
Spre lumea cea largă zburând!

Să se împrăştie, mesajul iubirii
Al Jertfei preasfântă-n răbdare,
Ce-n Golgota pe crucea jertfirii
S-a pus Garant etern de salvare
Al omului, aflat în groapa pieirii!

Şi să-i vestească, ziua împăcării
Prin sângele ce-a curs la Calvar,
Şi care, în planul răscumpărării,
Prin sacra neprihănire, prin har,
Să-i dovedească măsura iertării!

Să se reîntoarcă, la Dumnezeu
Din deşarta cale-a vieţii-urgisite,
Ştiind că dragostea este mereu
Aceeaşi pentru inimile-mpietrite,
Strălucind în arcuri de curcubeu.

Chemările, din moarte la viaţă,
Prin glasul impetuos al avertizării
Să spulbere norii negri de ceaţă,
Aducându-le, din lumea pierzării
Sufletele, ca roua de dimineaţă!

Ca perlele, luminând pe câmpie
La strălucirea razelor de soare,
Cu inimile încărcate de bucurie
Pentru dragostea cea arzătoare,
Cei salvaţi, vor vieţui-n părtăşie.

Flavius Laurian Duverna