Dă-mi voie, Doamne, să culeg mere de aur
Să strâng tezaur pentru veşnicii.
Cuvântul meu nu poate fi cel mai curat
Căci e născut pe buze necurate, pătate de greşeli
Dar, Doamne, Tu poţi să le speli.

Dă-mi voie să culeg în urma Ta.
In urma Ta cresc merele de aur...

Când ai lăsat câţiva arginţi în grija mea
Nu am ştiu ce pot sa fac cu ei
Talanţii mei nu erau mulţi
Trei au adus doar trei alături lor
Si i-am păstrat dator pân-ai să vii...

Azi Ti-i închin, Te rog să-i ţii curaţi…, neîntinaţi…

Dă-mi voie să culeg mere de aur…
Nu! Nu mai vreau tezaur sfânt
Vreau doar cuvânt pe buze să-mi aşezi
Să-ndepărtezi orice şoptire rea din gura mea
Să pot să vindec, să alin durere…

Dă-mi voie să culeg mere de aur
Si din acel argint toarnă altar...

Totul s-aduc în dar de jertfa sfântă
Cuvântă Tu slove de har
Să-nvăţ şi eu cum se cuvântă vindecare

...Cuvinte care vindecă dureri amare...

Da-mi voie sa culeg mere de aur
Să-mpart tezaur pe pământ !...

3 nov, 2007

Gheorghita Claudiu-Adrian