Aşa de simplu vorbesc unii despre întâmplare încât se complică inutil şi chiar ridcol. În cele din urma ei cad în propria plasă.
Iată câteva întrebări care nu-şi găsesc răspunsul în EVOLUŢIE:

Ce s-ar fi întâmplat dacă nările erau orientate în sus (pentru a prelua mai mult aer)? Simplu: prima ploaie ar fi înecat vieţuitoarea.

Ce greutate ar fi avut un om cu scheletul din oţel? Oţelul cântăreşte de 20 de ori mai mult decât osul. Iar oasele au formă cilindrica (cea mai rezistentă formă acceptată de oamenii de ştiinţă).

Cum ai trăi dacă nu ar exista o coordonare perfectă între esofag şi trahee la fiecare înghiţire? Ai muri înecat în mâncare sau apa pe care ai băut-o.

Cum poţi explica diversitatea, practic infinită a amprentelor? Odată rănit un deget, după vindecare capătă amprenta iniţială.

Cum de vieţuitoarele nu-şi digeră propriul stomac?

Cu pot supravieţui microorganismele în mulţimea de compuşi chimici din tubul digestiv?

Cum am supravieţui dacă proporţia oxigenului din atmosferă ar fi puţin mai mare sau puţin mai mică? În foarte multe incubatoare au orbit copii pentru că aerul a fost "puţin mai bogat" în oxigen. De ce nu s-au adaptat?

Cine învaţă planta să-şi ia din pământ doar ceea ce îi este necesar să se
dezvolte?

De ce nu s-au "acomodat" toţi peştii şi la apa dulce şi la apa sărată?

De ce unii peşti sunt ovipari şi alţii sunt vivipari (nasc pui vii)?

De ce... ???

O, cât de multe astfel de întrebări nu-şi găsesc nici un fel de răspuns prin conceptul de "evoluţie".

“Cât de multe sunt lucrările Tale, Doamne !  Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pământul este plin de făpturile Tale. “  (Psalmi 104. 24)