Descoperirea lui Dumnezeu: studiul veşnic al fiinţelor sfinte

Cine locuiește împreună cu împăratul poate spune, după o vreme, că a ajuns să-l cunoască atât de bine, încât chiar și gesturile monarhului spun totul despre el. Trăind în ceruri, din veșnicii, îngerii sfinţi credeau, probabil, că ajunseseră să cunoască foarte bine puterea lui Dumnezeu, caracterul și persoana Sa.

Evenimentele gândite și declanșate de Lucifer în ceruri, precum și ispitirea și căderea omului au dus la o adevărată apocalipsă (descoperire) în univers: îngerii, primii oameni și Lucifer însuși au fost atât de surprinși de răspunsul lui Dumnezeu la problema păcatului, încât au ajuns să-L iubească, să-L adore, să-L caute sau, dimpotrivă, să-L urască cum nu aumai făcut-o niciodată. Sfânta Scriptură ni-L prezintă pe Dumnezeu ca fiind însetat de dorinţa de a Se descoperi fiinţelor create de El. Prin descoperirea propriei persoane („El se plimba și discuta cu ei în răcoarea zilei”1), prin descoperirea lucrurilor create de El („Când Domnul i-a prezentat-o pe Eva lui Adam, îngerii lui Dumnezeu au fost martori la această ceremonie”2), prin descoperirea Cuvântului Său („Ferice de cine citeşte şi de cei ce ascultă” – Apocalipsa 1:3), Dumnezeu dorește un singur lucru: iniţierea unui transfer de iubire. Pentru că este imposibil să-L descoperi pe Dumnezeu și să nu-L iubești.

Biblia spune că păcatul pune un „zid de despărţire” (Isaia 59:2) între noi și Dumnezeu, ne ascunde faţa Lui și-L împiedică să ne asculte. Astfel, dincoace de zid, este în natura omului să se teamă de necunoscut, împins fiind spre această stare și de greutatea propriilor păcate („Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului” – Apocalipsa 6:16).

Cunoscându-L însă și descoperindu-I caracterul, în inima oricărui om se va naște dorinţa de mai mult, de mai aproape, dorinţă exprimată deja în cuvinte de Moise: „Moise a zis: «Arată-mi slava Ta!»” (Exodul 33:18) „Este privilegiul nostru să ne înălţăm mai sus și mai sus, în căutarea unor descoperiri mai clare ale caracterului lui Dumnezeu. Când Moise s-a rugat: «Arată-mi, Te rog, slava Ta», Domnul nu l-a mustrat, ci i-a ascultat rugăciunea. În istoria lui vedem de ce comuniune apropiată cu Dumnezeu poate avea omul privilegiul să se bucure. Pentru cel nelegiuit este un lucru înfricoșător să cadă în mâinile viului Dumnezeu. Dar Moise nu s-a temut să fie singur cu Autorul acelei Legi care a fost rostită cu o așa grandoare înfricoșătoare de pe muntele Sinai, pentru că suletul lui era în armonie cu voinţa Făcătorului său.”

În acest trimestru, avem privilegiul să-L descoperim mai mult pe Dumnezeu, poate aşa cum nu am mai făcut-o până acum: teoretic și practic.

Vom deschide Scriptura și-L vom cunoaște ca fiind un Dumnezeu Triunic, Răscumpărător, un Dumnezeu al harului și al judecăţii, un Dumnezeu sfânt, ce umple istoria universului cu dragostea Sa. Dar, mai presus de istoria acestui pământ, Creatorul iubirii dorește să ni Se descopere personal, direct, practic.
„Pe măsură ce se desfășoară, veșnicia va aduce tot mai bogate și mai slăvite descoperiri ale lui Dumnezeu și ale lui Hristos. După cum cunoașterea progresează, vor spori și dragostea, reverenţa și fericirea. Cu cât oamenii învaţă mai mult despre Dumnezeu, cu atât Îi vor admira mai mult caracterul.”

 Chiar dacă veșniciile nesfârșite ne vor aduce mereu noi bogăţii ale dragostei, înţelepciunii și caracterului Său, clipa în care putem face cunoștinţă cu Dumnezeu și Îl putem descoperi personal, în inima și în viaţa noastră, este acum, aici. Astăzi este, sau poate fi, pentru mulţi dintre noi, momentul în care mai putem să răspundem chemării Lui: „Iată, Eu stau la ușă și bat” (Apocalipsa 3:20). Descoperirea chipului lui Dumnezeu poate și trebuie să înceapă acum, aici, la ușa casei, a bisericii și a inimii noastre.

Fie ca binecuvântarea Tatălui ceresc să se reverse asupra noastră în acest trimestru, iar răspunsul primit de Moise să ni se adreseze personal: „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată bunătatea Mea și voi chema Numele Domnului înaintea ta.” (Exodul 33:18,19)