Inca de la inceputurile ei, din mijlocul secolului al XIX-lea, Biserica Adventista de Ziua a Saptea a aparat drepturile omului. Inspirati de principiile biblice, primii adventisti s-au implicat in lupta impotriva sclaviei si a nedreptatii. Ei au cerut dreptul ca fiecare persoana sa-si aleaga convingerile in conformitate cu constiinta sa si sa practice si sa-si manifeste religia in libertate deplina, fara discriminare, respectand intotdeauna drepturile egale ale celorlalti. Adventistii de ziua a saptea sunt convinsi ca folosirea fortei in problemele religioase este contrara princi-piilor lui Dumnezeu.

In promovarea libertatii religioase, a vietii de familie, educatiei, sanatatii, asistentei mutuale si in intampinarea nevoilor umane, adventistii de ziua a saptea sustin demnitatea fiintei umane, creata dupa chipul lui Dumnezeu.

Declaratia Universala a Drepturilor Omului ( 1948 ) a fost redactata si adoptata de oameni care cunoscusera dezastrul, dezorientarea si durerea fara precedent cauzate de cel de-al doilea razboi mondial. Aceasta experienta cumplita le-a dat viziunea si dorinta dupa o lume a pacii si libertatii. Avandu-si originea in cele mai bune si mai inalte dorinte umane, Declaratia Universala este un document fundamental care sprijina in mod ferm demnitatea umana, libertatea, egalitatea si nediscriminarea minoritatilor. Articolul 18, care sprijina in mod neconditionat libertatea religioasa prin credinta si practica, are o importanta speciala deoarece libertatea religiei este dreptul fundamental al omului, care sustine si promoveaza toate celelalte drepturi ale omului.

Astazi, Declaratia Universala a Drepturilor Omului este adesea violata, inclusiv articolul 18. Deseori intoleranta isi scoate capul hidos, in ciuda progreselor realizate in domeniul drepturilor omului in multe tari. Biserica Adventista de Ziua a Saptea cere Natiunilor Unite, autoritatilor guvernamentale, liderilor religiosi si credinciosilor, precum si organizatiilor non-guvernamentale sa lucreze in mod consecvent pentru implementarea acestei declaratii. Politicieni, lideri sindicali, profesori, patroni, reprezentanti ai presei si toti liderii de opinie trebuie sa ofere un sprijin puternic apararii drepturilor omului. Acest lucru va conduce la diminuarea extremismului religios violent, a intolerantei, crimelor si discriminarii bazate pe religie sau pe secularism antireligios. In acest mod, va creste importanta practica a Declaratiei Universale a Drepturilor Omului si nu va exista niciodata riscul de a deveni un document irelevant.

Aceasta declaratie a fost votata de catre Comitetul Administrativ al Conferintei Generale, la 17 noiembrie 1998 si a fost autorizata de catre Biroul Relatiilor Publice al Conferintei Generale.